Istoria Congregaţiei Surorilor Milostive ale Sf. Carol Boromeu

 

A început în Franţa secolului al XVII-lea, într-o perioadă frământată de război, epidemie de ciumă, foamete şi sărăcie. Adânc mişcat de nevoile şi lipsurile celor săraci, un avocat francez, Iosif Chauvenel, din Nancy (Lorena), îşi dedică viaţa slujirii bolnavilor, celor părăsiţi şi săracilor. El îşi pune casa şi averea la dispoziţia unor femei filantropice, care încercau să aline suferinţele fizice şi morale ale bolnavilor. Răpus de ciumă, moare în 1651, în vârstă de 31 de ani. Înainte de moarte, el îi încredinţează tatălui său misiunea de a conduce mai departe opera sa. Tatăl, Emanuel Chauvenel, împlinind ultima dorinţă a fiului său, deschide la 8 iunie 1652 o "casă a milostivirii", unde femeile pioase, pătrunse de spiritul Sfintei Familii, îi îngrijeau pe bolnavi. Cu timpul, ele au înţeles că este greu să te împarţi între viaţa de familie şi slujirea aproapelui, fiind necesară organizarea într-o comunitate religioasă. Congregaţia, aprobată de episcopul de Toul, alege să trăiască după regula Sf. Francisc de Salles. În 1662 Emanuel Chauvenel donează surorilor o casă mai mare în care ele să-şi poată desfăşura activitatea. La intrare se afla statuia Sf. Carol Boromeu, motiv pentru care oamenii locului le-au numit pe surori: Surorile Sfântului Carol Boromeu. Întrucât viaţa acestui sfânt corespundea idealului surorilor - el însuşi dedicându-se îngrijirii bolnavilor de ciumă -  ele l-au ales ca model şi patron. Condiţiile social istorice, pe de o parte, şi nevoile timpului, pe de altă parte, au dus, în cei 350 de ani de existenţă, la extinderea Congregaţiei în Europa, Africa, Asia şi America Latină. În România, primele surori au venit la Gioseni în 1992.

"Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru milostiv este"! (Lc 6, 36)

Este motto-ul vieţii surorilor Sfântului Carol Boromeu. Îmbinând contemplaţia cu viaţa de slujire a aproapelui, surorile boromite se angajează să trăiască în spiritul sfaturilor evanghelice, depunând voturile de sărăcie, ascultare şi curăţie. Fidele spiritului întemeietorului, ele depun şi votul de milostenie. Receptive faţă de realitatea concretă în care trăiesc, surorile se ocupă de îngrijirea bolnavilor şi a bătrânilor în spitale, aziluri şi la domiciliu, de ajutorarea săracilor şi a abandonaţilor şi de educarea copiilor şi a tinerilor în şcoli şi grădiniţe.

SURORILE SF. CAROL BOROMEU

5527 - Gioseni, com. Tamaşi, jud. Bacău, ROMANIA